Construcții și utilaje

Boli și dăunători ai dudului - Dăunătorii dudului

Index articol
Boli și dăunători ai dudului
Viroze
Bacterioze
Ciuperci
Dăunătorii

 Omida păroasă a duduluiHyphantria cunea, Drury, (sin. Bombyx cunea Drury) face parte din familia Arcliidae, ordinul Lepidoptera.

Această insectă este originară din America de Nord, în Europa fiind semnalată în anul 1940, în Ungaria, de unde s-a răspândit şi în ţara noastră pentru prima dată în anul 1949, în Comuna Ani, judeţul Bihor. Adulţii sunt de culoare albă, cu abdomenul verzui la femelă şi gălbui la mascul, acoperit cu perişori albi.

 Oul este de culoare galbenă-verzuie. Larva, la completă dezvoltare, are corpul pe partea dorsală de culoare brun-închis, iar pe partea ventrală verde-brunie, acoperit cu numeroşi perişori brun-închis sau negri. Pupa, la început, este galbenă-verzuie, apoi devine brună-închis. În condiţiile ţării noastre, omida păroasă are două generaţii pe an. Iernează, în stadiul de pupă, în locuri foarte variate. Larvele primei generaţii ajung la maturitate la mijlocul lunii mai, înainte de terminarea creşterilor de viermi de mătase din seria de primăvară. Larvele rod frunzele, epiderma şi parenchimul în primele stadii şi limbul foliar complet, în ultimele stadii.

Pe lângă desfrunzirea completă a duzilor, omida păroasă este periculoasă şi pentru faptul că devine vector în transmiterea bolilor la viermii de mătase. Pentru hrănire,

omizile cuprind frunzele într-o ţesătură sub formă de cuib, unde le distrug, apoi îşi lărgesc cuibul cuprinzând noi frunze. În ultimele stadii, omizile se răspândesc în coroana duzilor devenind solitare.

Generaţia a doua a omiziii păroase apare la mijlocul lunii iulie şi se eşalonează pe o perioada de 4-5 luni. Toamna, în luna octombrie, omizile ajung la complota lor dezvoltare şi se transformă în pupe hibernante. În unii ani, cu toamne târzii, poate apărea chiar a treia generaţie incompletă, dar larvele din această generaţie nu ajung la maturitate.

În mod practic, recunoaşterea dăunătorului se face după cuiburile de omizi ce se formează pe coroana pomului.

Combaterea pe cale mecanică este principala metodă de distrugere a acestui dăunător, care atacă peste 200 specii de plante. Crescătorii de viermi de mătase sunt obligaţi, ca în momentul apariţiei cuiburilor de omizi pe duzi sau pe alte specii de plante, să le culeagă şi să le distrugă.

Aceste cuiburi vor fi strânse imediat la apariţie, deoarece, orice întârziere permite răspândirea larvelor pe tot pomul.

Distrugerea cuiburilor recoltate; se face prin ardere sau prin introducerea acestora într-un vas, în care se află Detox 25 emulsionabil în concentraţie de 2% sau Lindatox 20 în concentrație de 2-2,5%.

Operaţia de tăiere a cuiburilor de omizi păroase va trebui să se repete cel puţin de două ori pe săptămână, atâta timp cât se manifestă infestarea. Combaterea chimică constă în aplicarea a două tratamente pentru fiecare generaţie cu Detox 25, Lindatox 20, Carbetox, Decis sau Metasistox 50. Tratamentele se vor executa numai după terminarea îngogoşării viermilor de mătase la toţi crescătorii.

Păianjenul (acarianul) comun este semnalat pe timp secetos şi cald. Atât larva, cât şi adultul îşi introduc trompa în ţesutul frunzei şi sug seva. Partea atacată, se deshidratează, devine galbenă şi se usucă. Cea mai eficientă măsură de combatere a păianjenilor frunzei o constituie stropirile cu Plictran 0,6%, Padan 50 WP 1%, Sinoratox 35 EC 1-1,5 kg/ha.

Cariul, denumit Sinoxylon frerforans Schrank, îşi face adeseori apariţia în primele zile ale lunii mai pe lăstarii de un an face galerii de circa 3 mm în apropierea nodurilor cât şi pe părţile uscate ale trunchiului de dud. Măsurile agrotehnice de înlăturare a lăstarilor atacaţi de cariul sunt singurele care pot asigura o combatere cu rezultate apreciabile.